Rezumat

Titlul proiectului: DETOUR - Spre o detentie preventiva ca ultim resort 

Perioada proiectului: 01 ianuarie 2016 - 31 decembrie 2017

Finantat de: Programul de Justitie al Comisiei Europene - sprijinit si de Ministerul Justitiei Austria. 

In multe tari europene, un numar mare de persoane se afla in arest preventiv. Arestul preventiv are, in principal, obiective procedurale: de a preveni ca suspectul sa se sustraga sau sa distruga dovezi. Sistemul de justitie trebuie, de asemenea, sa se asigure ca suspectii vor aparea in fata instantei. Sistemele de justitie folosesc adesea arestul preventiv ca modalitate de atingere facila a acestui deziderat. Aceasta practica este contrara principiilor si drepturilor omului care vorbesc despre dreptul la libertate si prezumtia de nevinovatie. Potrivit acestor principii, arestul preventiv ar trebui folosit numai atunci cand mecanisme mai putin intrusive nu sunt suficiente pentru a garanta prezenta celui acuzat sau inculpat la instanta (detentia trebuie sa fie ultima ratio). In general, principiul subsidiaritatii trebuie aplicat in asa fel incat suspectul sau inculpatul sa fie judecat in stare de libertate, eventual, atunci cand se impune, cu aplicarea unor minime restrangeri ale libertatii. In penitenciare, cel mai adesea, persoanele arestate preventiv se bucura de conditii si mai grele decat cele ale celor condamnati definitiv. Comitetul European de Prevenite a Torturii (CPT) a declarat aceasta problema ca o problema pan-europeana. O alta problema este cea a duratei foarte lungi a arestului preventiv. Trebuie, de asemenea, mentionat ca, in foarte multe tari europene, proportia detinutilor straini este foarte mare. Decizia Cadru 2009/829 cu privire la ordinul european de supraveghere poate fi o solutie la aceasta problema, insa acest instrument nu este inca implementat pe deplin.

Utilizarea alternativelor la detentia preventiva nu este ea insasi lipsita de probleme atat pentru invinuiti/inculpati, cat si pentru practicieni. Proportia si disponibilitatea alternativelor la arestul preventiv variaza semnificativ intre tarile incluse in cadrul acestui proiect. Aceste alternative pot imbraca forme mai putin invazive, cum ar fi eliberarea de cuvant sau sub control judiciar cu anumite obligatii atasate, spre exemplu, sa se prezinte regulat la organele de supraveghere. Aceste alternative pot fi, insa, si mai intrusive si pot presupune aplicarea monitorizarii electronice, supravegherea din partea politiei sau obligarea la un tratament de dezintoxicare. In raport cu aceste alternative, o problema fundamentala ce poate sa apara este cea de net-widenning (Net-widenning este un fenomen prin care alternativele la arestul preventiv sau la detentie pot sa se constituie ca alternative la solutii mai usoare, aducand in sfera justitiei un numar mai mare de persoane decat s-ar justifica). Ar putea, de asemenea, sa existe si o ‘agenda ascunsa’ potrivit careia alternativele ar putea fi mult mai coercitive decat le-ar permite-o ratiunea lor de a exista. Alte probleme pot sa apara ca urmare a neaplicarii acestor posibilitati strainilor si persoanelor fara adapost.

Acest proiect isi propune sa exploreze si sa analizeze practicile din jurul arestului preventiv, precum si modalitatile diferite prin care arestul preventiv poate fi redus in cele sapte tari europene implicate in proiect – Austria, Germania, Belgia, Lituania, Irlanda, Romania si Olanda. Proiectul se va concentra, de asemenea, si asupra situatiei drepturilor omului in cazul suspectilor care, in principiu, ar trebui sa se bucure de prezumtia de nevinovatie. In acelasi timp, proiectul va incerca sa inteleaga si perspectiva magistratilor care depind de disponibilitatea alternativelor si intalnesc in practica lor diferite probleme si obstacole in calea aplicarii lor. O alta preocupare a proiectului va fi aceea a intelegerii in ce mod cazurile transfrontaliere pot fi solutionate in contextul Uniunii Europene, mai ales prin intermediul ordinului european de supraveghere. Scopul proiectului este si acela de a intari cunoasterea reciproca si, eventual, increderea reciproca intre stale europene. Rolul central, dar nu limitativ, in cadrul proiectului este cel al magistratilor pentru ca ei sunt cei care decid in contextul legal si influentati de diverse alte conditii. In concluzie, proiectul este despre a invata unii de la altii astfel incat sa contribuim la o utilizare cat mai corecta a arestului preventiv.